ITERATÍV, -Ă, iterativi, -e, adj. (Despre forme verbale sau despre propoziții temporale) Care exprimă o acțiune repetată; frecventativ. – Din fr. itératif, lat. iterativus. Vezi definitia »

APLICATÍV, -Ă, aplicativi, -ve, adj. (Despre unele științe, domenii sau metode de cercetare) Care își găsește o aplicație imediată, care este legat nemijlocit de viața practică. – Din fr. applicatif. Vezi definitia »

AUDIOVIZÍV, -Ă adj. Audiovizual. [Cf. it. audiovisivo]. Vezi definitia »

DEDUCTÍV, -Ă adj. Care procedează prin deducție. [Cf. lat. deductivus, fr. déductif]. Vezi definitia »

OXIDATÍV, -Ă, oxidativi, -e, adj. 1. Care are proprietatea de a oxida. 2. (Biol.) Care influențează arderile din organism; oxidant (2). – Oxida + suf. -tiv. Vezi definitia »