Definita cuvantului comenduire
COMENDUÍRE, comenduiri, s. f. Organ militar care supraveghează îndeplinirea corectă a serviciului de gardă, păstrarea ordinii și a disciplinei într-o localitate, într-o unitate militară, într-o stație de cale ferată etc. ♦ Local în care își are sediul un asemenea organ militar. – Din comendui (ieșit din uz „a comanda” < comendie < pol. komenda).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu comenduire
pologíre, pologíri, s.f. (pop.; despre iarbă, păioase, holde) doborâre la pământ (cu coasa sau cu secera); strângere în grămezi a poloagelor. Vezi definitia »
LICENȚIÉRE, licențieri, s. f. (Rar) Acțiunea de a licenția și rezultatul ei. [Pr.:-ți-e-] – V. licenția. Vezi definitia »
SUSURÁRE, susurări, s. f. (Rar) Faptul de a susura; susur. – V. susura. Vezi definitia »
RECONVERTÍRE, reconvertiri, s. f. Acțiunea de a reconverti. – V. reconverti. Vezi definitia »
SIMBOLIZÁRE, simbolizări, s. f. Acțiunea de a simboliza și rezultatul ei; reprezentare, în artă și în literatură, a unei noțiuni, a unei idei sau a unui sentiment printr-un simbol. ♦ (În diverse științe) Reprezentare printr-un semn convențional sau printr-o cifră. – V. simboliza. Vezi definitia »