PROCITEÁLĂ, prociteli, s. f. (Înv.) Faptul de a prociti. – Prociti + suf. -eală. Vezi definitia »

AUTOALÁRMĂ s. f. radioreceptor care înregistrează automat semnalele de pericol. (< fr. auto-alarme) Vezi definitia »

HELOFÍTĂ, helofite, s. f., adj.f. (Plantă de mlaștină) cu rizomul în apă sau în nămol, intermediară între plantele terestre și cele de apă. – Din fr. hélophyte. Vezi definitia »

CÁJĂ s.f. (Mec.) Colivie, carter. ◊ Cajă de laminor = ansamblu constituit din cilindrii de lucru și de sprijin ai unui laminor. [< fr. cage]. Vezi definitia »

APOGIATÚRĂ s. f. (muz.) ornament melodic din unul sau mai multe sunete, executate prin scurtarea duratei normale a notei precedente. (< it. appoggiatura) Vezi definitia »