ACCESIÚNE, accessiuni, s. f. Mod de dobândire a proprietății, rezultând din alipirea naturală sau prin intervenția omului a unui bun la alt bun mai important. [Pr.: -si-u-] – Din fr. accession. Vezi definitia »

ASCENSIÚNE, ascensiuni, s. f. 1. Mișcare de jos în sus a unui mobil. 2. Suire, urcare (pe un munte); înălțare în atmosferă (cu balonul etc.) ♦ Fig. Dezvoltare, creștere, ridicare. [Pr.: -si-u-] – Lat. lit. ascensio, -onis (fr. ascension). Vezi definitia »

REZERVAȚIÚNE s.f. v. rezervație. Vezi definitia »

CONSCRIPȚIÚNE s.f. v. conscripție. Vezi definitia »

RADIOTRANSMISIÚNE s. f. transmitere prin radio a unor sunete, semnale sau imagini. (< fr. radiotransmission) Vezi definitia »