MERCENÁR, -Ă I. s. m. 1. militar angajat cu plată într-o armată străină. 2. (fig.) cel care, pentru bani, se pune în serviciul oricui, luptând pentru interese de orice natură. II. adj. care aparține mercenarilor; format din mercenari. (< fr. mercenaire, lat. mercenarius) Vezi definitia »

CIRCUMSOLÁR, -Ă, circumsolari, -e, adj. Care se află sau se petrece în jurul soarelui. – Circum[terestru] + solar. Vezi definitia »

MOLÁR adj.m. Dinte molar (și s.m.) = dinte mare, lat, cu care se macină alimentele; măsea. [Cf. fr. molaire, lat. (dens) molaris]. Vezi definitia »

CUGUÁR s. m. puma. (< fr. cougouar) Vezi definitia »

șulár (-re), s. n. – Însăilare. – Var. șulai. Origine incertă, probabil de la sulă. După Scriban, din sl. silo „sulă”. În Munt. și Mold. de sud. Vezi definitia »