EXPLOATÁRE, exploatări, s. f. Acțiunea de a exploata și rezultatul ei. 1. (În teoria marxistă) Însușirea fără echivalent a unei părți din munca producătorilor nemijlociți de către cei ce dispun de mijloace de producție. 2. Exploatație. 3. Totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ Totalitatea operațiilor care constituie procesul tehnologic de extragere a substanțelor minerale utile, a rocilor, a țițeiului sau a gazelor. ◊ Exploatare la zi = metodă de extragere a substanțelor minerale utile în care procesul tehnologic se efectuează sub cerul liber; carieră. ♦ Loc de unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor. 4. Fig. Faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv. – V. exploata. Vezi definitia »

DIALIZÁRE s. f. v. dializa. [MDN] Vezi definitia »

REDACTÁRE, redactări, s. f. Acțiunea de a redacta și rezultatul ei; formulare în scris, compunere. – V. redacta. Vezi definitia »

PIVOTÁRE s.f. Acțiunea de a pivota și rezultatul ei; rotire, întoarcere; pivotație. [< pivota]. Vezi definitia »

FOSILIZÁRE s. f. acțiunea de a se fosiliza; ansamblu de fenomene fizice și chimice care conduc la conservarea resturilor și a urmelor de organisme în straturile geologice. (< fosiliza) Vezi definitia »