CONT s.n. 1. Fiecare dintre diviziunile operațiilor contabile ale unei întreprinderi, constând în înregistrarea cheltuielilor și a veniturilor pe o anumită perioadă. ♦ Evidența acestor operații. 2. A trece la (sau în) cont = a înscrie la rubrica datoriilor; a ține cont (de ceva) = a avea în vedere, a lua în considerare; pe cont propriu = pe proprie răspundere; independent. [< it. conto, germ. Konto, fr. compte]. Vezi definitia »

REVITALIZÁNT, -Ă adj. care revitalizează. (< revitaliza + -ant) Vezi definitia »

INDIFERÉNT, -Ă, indiferenți, -te, adj. 1. Care nu arată nici un fel de interes (pentru cineva sau ceva); nepăsător, impasibil. 2. Care nu prezintă nici o însemnătate, care nu trezește interes. ◊ Loc. conj. Indiferent dacă... = fără a acorda importanță faptului că...; fie că... ◊ Loc. prep. Indiferent de... = fără a ține seamă de..., oricare ar fi... – Din fr. indifférent, lat. indifferens, -ntis. Vezi definitia »

ALBESCÉNT, -Ă adj. care devine alb, care prezintă albescență. (< engl. albescent) Vezi definitia »

INCUMBÉNT, -Ă adj. (bot.; despre organe) culcat pe un alt organ, fără să concrească cu acesta. (< engl. incumbent, lat. incumbens) Vezi definitia »