URÉE s. f. Substanță organică incoloră, cristalizată, care se găsește în urină și în sânge (produsă de dezagregarea substanțelor azotoase în organismul animal) sau se obține pe cale sintetică, fiind folosită ca îngrășământ agricol sau la fabricarea unor mase plastice, a unor medicamente etc. (Pr.: -re-e] – Din fr. urée. Vezi definitia »

EUFORBIACÉE, euforbiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, lemnoase și erbacee, ale căror fructe (capsule, bace sau drupe), cu numeroase semințe, conțin uleiuri grase; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: e-u-for-bi-a-] – Din fr. euphorbiacées. Vezi definitia »

GRANDÉE s.f. (Mar.) Parâmă cusută pe marginea unei pânze ca întăritură și pentru a-i micșora lungimea; marginea unei vele. [Pron. -de-e, pl. invar. / < engl. grandee]. Vezi definitia »

PANACÉE s. f. v. panaceu. Vezi definitia »

TRAHÉE s. f. 1. tub din inele cartilaginoase, al aparatului respirator, care leagă laringele de bronhii. 2. fiecare dintre tubulețele subțiri care formează aparatul respirator al insectelor. 3. vas capilar prin care circulă seva la plantele lemnoase. (< fr. trachée) Vezi definitia »