Definita cuvantului retoric
RETÓRIC, -Ă, retorici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu de justețea ideilor expuse printr-o argumentație bogată, riguroasă, pusă în valoare de un stil ales; ansamblul regulilor care ajută la însușirea acestei arte. ◊ Figură retorică = formă expresivă a vorbirii, care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă vigoare și caracter sugestiv. ♦ (Peior.) Declamație emfatică, elocvență amplă și afectată. 2. Adj. Care aparține retoricii (1), privitor la retorică. ♦ (Peior.; despre stilul sau felul de a vorbi al cuiva) Emfatic, afectat. [Var.: (înv.) ritórică s. f.] – Din (1) ngr. ritóriki, lat. rhetorica, it. retorica, fr. rhétorique, (2) lat. rhetoricus, it. retorico, fr. rhétorique, ngr. ritorikós, germ. rhetorisch.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu retoric
ȘĂGÁLNIC, -Ă, șăgalnici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Glumeț, hazliu; poznaș, șugubăț. – Șagă + suf. -alnic. Vezi definitia »
MISTAGÓGIC, -Ă, mistagogici, -ce, adj. De mistagogie; care aparține mistagogilor. – Din fr. mystagogique. Vezi definitia »
ARCÁDIC, -Ă adj. câmpenesc, pastoral, idilic, pitoresc. (< it. arcadico) Vezi definitia »
HEMIPARÉTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de hemipareză. (< fr. hémiparétique) Vezi definitia »
CISTOSCÓPIC, -Ă adj. Referitor la cistoscopie. [< fr. cystoscopique]. Vezi definitia »