Definita cuvantului retoric
RETÓRIC, -Ă, retorici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu de justețea ideilor expuse printr-o argumentație bogată, riguroasă, pusă în valoare de un stil ales; ansamblul regulilor care ajută la însușirea acestei arte. ◊ Figură retorică = formă expresivă a vorbirii, care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă vigoare și caracter sugestiv. ♦ (Peior.) Declamație emfatică, elocvență amplă și afectată. 2. Adj. Care aparține retoricii (1), privitor la retorică. ♦ (Peior.; despre stilul sau felul de a vorbi al cuiva) Emfatic, afectat. [Var.: (înv.) ritórică s. f.] – Din (1) ngr. ritóriki, lat. rhetorica, it. retorica, fr. rhétorique, (2) lat. rhetoricus, it. retorico, fr. rhétorique, ngr. ritorikós, germ. rhetorisch.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu retoric
SEMISFÉRIC, -Ă, semisferici, -ce, adj. Care are forma unei jumătăți de sferă. – Semi- + sferic. Vezi definitia »
BRAHMÁNIC, -Ă adj. Brahman. [Cf. fr. brahmanique]. Vezi definitia »
SOCRÁTIC, -Ă adj. propriu lui Socrate. ♦ școli če = denumire generică dată unor școli filozofice grecești întemeiate de discipoli ai lui Socrate. (< fr. socratique) Vezi definitia »
ETNOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la etnogeneză. [Cf. germ. ethnogenetisch]. Vezi definitia »
ACHERÓNTIC, -Ă, acherontici, -ce, adj. (Rar) Subpământean. – Din fr. achérontique. Vezi definitia »