sidílă (-le), s. f. – Tipar de brînză din țesătură inferioară, în formă de sac. – Var. sădilă, sedilă. Sb., slov. cedilo (Tiktin; Candrea), bg. cĕdilo (Conev 65), cf. ngr. τσανδίλα (Danguitsis 163). Fonetismul nu este normal. Vezi definitia »

PARACLÁZĂ s.f. Falie. [< fr. paraclase, cf. gr. para – lângă, klasis – rupere]. Vezi definitia »

MEGADÍNĂ s.f. (Fiz.) Unitate de forță, egală cu un milion de dine. [Cf. fr. mégadyne]. Vezi definitia »

PIROTEÁLĂ, piroteli, s. f. Faptul de a piroti; stare a celui care pirotește; picoteală, moțăială, somnolență. – Piroti + suf. -eală. Vezi definitia »

valénță s. f., g.-d. art. valénței; pl. valénțe Vezi definitia »