Definita cuvantului rițui
RIȚUÍ, rițuiesc, vb. IV. Tranz. A cresta un carton sau o mucava spre a le putea îndoi ușor. – Din germ. ritzen.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rițui
PĂSUÍ1, păsuiesc, vb. IV. Tranz. A da cuiva răgazul necesar pentru a face ceva; a permite cuiva să întârzie cu achitarea unei obligații (bănești); a amâna, a îngădui. – Pas3 + suf. -ui. Vezi definitia »
ÎNDREPTUÍ, îndreptuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îndreptăți. – În + drept + suf. -ui (după îndritui). Vezi definitia »
ZBIHUÍ, zbihuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scutura, a zgâlțâi (pe cineva). – Et. nec. Vezi definitia »
FURNIRUÍ vb. IV. tr. A acoperi o piesă de lemn cu furnir. [P.i. -iesc, conj. -iască. / < germ. furnieren]. Vezi definitia »
BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile2; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile2, alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a deteriora. – Brac2 + suf. -ui. Vezi definitia »