RADIOTRANSMISIÚNE, radiotransmisiuni, s. f. 1. Transmitere la distanță prin unde electromagnetice a unor sunete, a unor semnale sau a unor imagini. 2. (Impr.) Transmisiune de radiodifuziune; program transmis printr-un sistem de radiodifuziune. [Pr.: -di-o-trans-mi-si-u-] – Din fr. radiotransmission. Vezi definitia »

DIRECȚIÚNE s. f. v. direcție. Vezi definitia »

ULTRAPRESIÚNE s.f. Presiune foarte ridicată. [Cf. fr. ultrapression]. Vezi definitia »

COMPÚNE, compún, vb. III. Tranz. 1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui un întreg. ♦ Refl. (Despre un întreg) A fi alcătuit, a consta din... 2. A crea, a scrie, a redacta o operă literară, muzicală etc. [Perf. s. compuséi, part. compus] – Din lat. componere (după pune). Vezi definitia »

SULFÓNE s.f.pl. (Chim.) Compuși pe bază de sulf înrudiți cu sulfamidele, folosiți în tratamentul leprei. [Sg. sulfonă. / < fr. sulfones]. Vezi definitia »