EVOCÁRE, evocări, s. f. Faptul de a evoca; amintire, aducere-aminte, evocație. ♦ (Concr.) Compoziție literară în care se evocă ceva. – V. evoca. Vezi definitia »

SECURIZÁRE s.f. (Tehn.) Tratare termică a sticlei de geamuri pentru a o transforma în securit. [< securiza]. Vezi definitia »

ȚÂȘNÍRE, țâșniri, s. f. Acțiunea de a țâșni și rezultatul ei; apariție, săritură bruscă. – V. țâșni. Vezi definitia »

DEUTERÁRE s.f. (Chim.) Operația de înlocuire cu deuteriu, în prezența catalizatorilor, a hidrogenului din substanțe organice. [După fr. deutération]. Vezi definitia »

OȚĂRÂRE, oțărâri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) oțărî; oțăreală (1). [Var.: oțeríre s. f.] – V. oțărî. Vezi definitia »