CUCERITÓR, -OÁRE, cuceritori, -oare s. m. și f. 1. Persoană, popor, țară etc. care face sau a făcut cuceriri. 2. Bărbat sau femeie care reușește să atragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus. ♦ (Adjectival) Care cucerește (I 2). Zâmbet cuceritor. – Cuceri + suf. -tor. Vezi definitia »

ATOMIZÓR s.n. Aparat pentru pulverizarea fină a unui lichid, folosit la dezinfectare, la vopsit etc.; atomizator. [Pl. -oare. / < fr. atomiseur]. Vezi definitia »

pantocratór s. m. – Chipul lui Iisus ca rege al universului, care este reprezentat de obicei în cupola bisericilor ortodoxe. Gr. παντοϰράτορ. Vezi definitia »

CHÉSTOR, chestori, s. m. (În trecut) Șeful unei chesturi. – Din lat. quaestor, fr. questeur. Vezi definitia »

FUMIVÓR, -Ă I. adj. care absoarbe fumul. II. s. n. dispozitiv la unele focare de cazan pentru îmbunătățirea arderii. (< fr. fumivore) Vezi definitia »