Definita cuvantului caduc
CADÚC, -Ă, caduci, -ce, adj. Lipsit de trăinicie; șubred, pieritor. ♦ (Despre frunze, flori etc.) Care cade înainte de vreme; care cade în fiecare an. ♦ (Despre acte cu valoare juridică) Care nu (mai) are putere legală. – Din fr. caduc, lat. caducus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu caduc
năúc (năúcă), adj. – Zăpăcit, bezmetic, greu de cap. Sl. neukŭ „neștiutor”, din učiti „a învăța” (Cihac, II, 214; Tiktin; Conev 99), cf. sb., cr., slov. neuk, pol. nieuk și ucenic. – Der. năuci, vb. (a zăpăci; a înnebuni) din năuc, dar poate cu o interpretare glumeață a sl. naučiti „a învăța, a studia”; năuceală, s. f. (zăpăceală); năucie, s. f. (zăpăceală); năucește, adv. (prostește). Vezi definitia »
BĂBĂLÚC s. m. (Reg., în expr.) Din băbăluc = din moși-strămoși, din timpuri străvechi. ♦ Bătrân. – Sb. babaluk. Vezi definitia »
pătiúc, pătiúcuri, s.n. (reg.) postament de scânduri pe care se așează fânul sau snopii în stog; păteac. Vezi definitia »
DĂNCIÚC, dănciuci, s. m. Diminutiv al lui danci. – Danci + suf. -uc. Vezi definitia »
a sta ca un butuc expr. a sta nemișcat într-un loc. Vezi definitia »