MULINÉTĂ s.f. 1. Dispozitiv format dintr-un mic tambur pe care se înfășoară firul undiței. 2. Mică elice auxiliară montată în partea anterioară a elicei propulsoare a unui avion, servind la reglarea automată a pasului acesteia. ♦ Mică elice folosită la frânele aerodinamice de încercare. 3. Barieră rotativă la trecerile pietonilor. 4. V. muline. [Var. mulinet s.n. / < fr. moulinet]. Vezi definitia »

síhlă, síhle, s.f. (reg.) 1. pădure deasă de copaci tineri; hățiș. 2. numele mai multor specii de conifere: brad, molid, pin. 3. (în forma: silhă) trunchi de copac. 4. (în forma: silhă) nume de plantă; coada-calului. Vezi definitia »

RĂBUIÁLĂ, răbuieli, s. f. (Reg.) 1. Acțiunea de a răbui și rezultatul ei. 2. Unsoare preparată din păcură, cu care se ung unele obiecte de piele ca să se înmoaie. [Pr.: -bu-ia-] – Răbui + suf. -eală. Vezi definitia »

ȘTIÍNȚĂ, științe, s. f. I.1. Faptul de a avea cunoștință (de ceva), de a fi informat; cunoaștere. ◊ Loc. adv. Cu (sau fără) știință = (ne)știind; (in)conștient; cu (sau fără) voie. Cu bună știință = conștient, având cunoștința deplină a faptelor. Cu (sau fără) știința cuiva = cu (sau fără) consimțământul ori aprobarea cuiva. Spre știință = ca să se știe. ♦ Veste, știre. 2. Conștiință. II.1. Pregătire intelectuală, instrucție; învățătură, erudiție. ◊ Știință de carte = cunoștințe de scriere și de citire. 2. Ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură, societate și gândire; ansamblu de cunoștințe dintr-un anumit domeniu al cunoașterii. ◊ Om de știință = savant, învățat. [Pr.: ști-in-] – Ști + suf. -ință (cu unele sensuri după fr. science). Vezi definitia »

CHERATÍTĂ s.f. Inflamație a corneei, care se manifestă prin apariția unor noduli la marginea sau în interiorul acesteia. [Scris și keratită. / < fr. kératite, cf. gr. keras – corn]. Vezi definitia »