ÉFOR, efori, s. m. 1. Membru în consiliul de conducere al unei eforii; epitrop. 2. Nume dat în Sparta antică fiecăruia din cei cinci magistrați cu largi atribuții în politica internă și externă a statului. – Din ngr. éforos. Vezi definitia »

ÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, încrezători, -oare, adj. Care are încredere; credul. ♦ (Adverbial) Cu încredere. – Încrede + suf. -ător. Vezi definitia »

zăcătór (înv., rar) adj. m., pl. zăcătóri; f. sg. și pl. zăcătoáre Vezi definitia »

Dregator insarcinat cu pastrarea sigiliului domnesc – din turcismul muhurdar. Vezi definitia »

EPIZOOCÓR, -Ă adj. (despre plante) ale cărei semințe se răspândesc cu ajutorul animalelor, fixându-se pe suprafața lor exterioară. (< fr. épizoochore) Vezi definitia »