SUFÍSM s. n. Curent în mistica musulmană, apărut în sec. VIII și răspândit mai ales în Persia. – Din fr. soufisme. Vezi definitia »

BONAPARTÍSM s. n. 1. formă a dictaturii marii burghezii, în Franța, după victoria revoluției de la sfârșitul sec. XVIII, sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. ◊ atașament față de dinastia întemeiată de Napoleon. 2. formă de dictatură personală. (< fr. bonapartisme) Vezi definitia »

TRICROÍSM s.n. (Fiz.) Fenomen produs de un corp care prezintă trei culori distribuite diferit. [Pron. -cro-ism. / < fr. trichroisme]. Vezi definitia »

HETEROCRONÍSM s. n. 1. apariție anormală a unor organe sau caractere înaintea altora. 2. interval între cronaxia nervului și cea a mușchiului, care împiedică transmiterea influxului nervos. (< fr. hétérochronisme) Vezi definitia »

OVÍSM s.n. Teorie biologică depășită, care consideră că oul este purtătorul caracterelor viitorului organism. [< fr. ovisme]. Vezi definitia »