BALANOFÁG, -Ă adj. (Despre animale) care se hrănește cu ghindă. (< fr. balanophage) Vezi definitia »

GIROVÁG s.m. (Liv.) Vagabond, rătăcitor. ♦ Călugăr cerșetor. [< lat.t. gyrovagus, cf. fr. gyrovague]. Vezi definitia »

HIPOFÁG, -Ă adj. Care mănâncă carne de cal. [< fr. hippophage]. Vezi definitia »

HUCEÁG, huceaguri, s. n. (Reg.) Pădure mică, tânără și deasă; tufiș, crâng, huci. – Din ucr. huščak. Vezi definitia »

POLIFÁG, -Ă adj. 1. (Rar) Care mănâncă mult; mâncăcios, mâncău; care mănâncă orice, de toate. 2. (Despre animale) Care utilizează hrană variată (animală și vegetală). [< fr. polyphage, cf. gr. polys – numeros, phagein – a mânca]. Vezi definitia »