BUDÍSM (‹ fr.) s. n. Religie apărută în India, în sec. 6-5 î. Hr., a cărei întemeiere este atribuită lui Buddha. Doctrina b. presupune egalitatea oamenilor în fața suferinței și dreptul tuturor de a curma suferința și de a ajunge la nirvana, prin efort propriu, fără ajutorul nici unui zeu. Proclamat religie de stat în sec. 3 î. Hr. sub regele Asoka. A evoluat în trei mari direcții hinayana sau „micul vehicul”, fidel învățăturii lui Buddha; mahayana sau „marele vehicul”; vajrayana sau „vehiculul tantric”. Răspîndit în China, Japonia, Sri Lanka, Coreea, Mongolia, Uniunea Myanmar, Thailanda, Vietnam. Vezi definitia »

LATINÍSM s. n. 1. cuvânt, construcție împrumutate din latină și neintegrate încă. 2. curent în lingvistica și filologia română din sec. XIX, care, continuând ideile fruntașilor çcolii Ardelene, din dorința de a demonstra multilateral, împotriva teoriilor false și tendențioase, latinitatea poporului român și a limbii sale, a ajuns la unele exagerări pe linia latinizării forțate a limbii; curentul latinist. (< fr. latinisme) Vezi definitia »

INDIGENÍSM s. n. 1. caracter indigen. 2. denumire generică pentru mișcările politico-sociale din America Latină, care tind să includă populația indiană în civilizația modernă. (< germ. Indigenismus) Vezi definitia »

PREZBITERIANÍSM s.n. Confesiune protestantă răspândită în Anglia și în alte țări, care nu recunoaște autoritatea episcopilor. [Cf. fr. presbytérianisme, cf. gr. presbyteros – preot]. Vezi definitia »

COMUNIONISM s.n. Sistem politico-economic post capitalist care se întemeiază pe principiile armoniei comunităților (casa comună, piață comună și legislație comună). Termenul este introdus în lucrarea „Manifest- Va fi revoluție!” și este o construcție din cuvintele comunitate-uniune-comuniune. Vezi definitia »