făráș (făráșe), s. n. – Obiect casnic în care se strînge cu mătura gunoiul. – Mr. fărașe, megl. frașă. Tc. faraș (Șeineanu, II, 168; Ronzevalle 123), cf. ngr. φαρασι, bg. faraš. Vezi definitia »

pătrenéș num. card. (înv.) patru (în jocurile de copii). Vezi definitia »

MEȘTERÁȘ, meșterași, s. m. (Rar) 1. Diminutiv al lui meșter. 2. (Rar; depr.) Om abil, șmecher. ♦ Artist lipsit de talent, de valoare, neînsemnat. – Meșter + suf. -aș. Vezi definitia »

râmpéș, -ă, râmpéși, -e, adj. (reg.) bleg, leneș, prost. Vezi definitia »

némeș², némeșă, adj., s.m. (înv.) 1. (adj.) care făcea parte din rândul nemeșilor, care aparținea nemeșilor; de famile boierească, de neam mare, nobil. 2. (adj.) de dimensiuni potrivite; frumos. 3. (s.m.) nobil maghiar (mic sau mijlociu); stăpân de pământ mult, fără titluri nobiliare; boier. 4. (s.m. la pl. art.) nobilime maghiară mică și mijlocie. 5. (s.m. pl.; reg.) papuci. Vezi definitia »