CRIC, cricuri, s. n. Aparat portativ, acționat manual, folosit pentru ridicarea unor greutăți mari la mică înălțime prin împingere de jos în sus. – Din fr. cric. Vezi definitia »

DECLÍC s.n. Mecanism care poate desface, la un moment dat, legătura mecanică dintre două piese; declanșator. [< fr. déclic]. Vezi definitia »

HANSEÁTIC, -Ă adj. referitor la hansă. (< germ. hanseatisch, fr. hanséatique) Vezi definitia »

SOCIOGEOGRÁFIC, -Ă adj. referitor la geografie socială. (< fr. sociogéographique) Vezi definitia »

CÁINIC, -Ă, cainici, -ce, adj. (Înv.) Vrednic de plâns; nenorocit. – Căi + suf. -nic. Vezi definitia »