fugá vb. I (reg., înv.) a alunga, a fugări; a păfuga. Vezi definitia »

mega s. invar. (adol.) afacere dubioasă. Vezi definitia »

OMÉGA s. m. inv. ultima literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului O. (< fr. oméga, gr. omega, „o” mare) Vezi definitia »

RENEGÁ, renég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier. Vezi definitia »

RUMEGÁ, rúmeg, vb. I. 1. Intranz. (Despre rumegătoare; la pers. 3) A mesteca a doua oară mâncarea întoarsă din stomac. 2. Tranz. A mesteca ceva în gură; (depr.; despre oameni) a mânca mult și încet. 3. Tranz. Fig. A medita pe îndelete asupra unui fapt, a-l examina îndelung. – Lat. rumigare. Vezi definitia »