Instrument religios folosit in practica unor culte religioase pentru colectare de substante necesare savarsirii unui ritual magic Vezi definitia »

ARGUMÉNT s. n. 1. dovadă (propoziție, raționament) pe care se întemeiază o demonstrație; probă. 2. (mat.) element din domeniul de definiție al unei funcții; variabilă independentă. 3. rezumat al unei piese de teatru, al unei opere literare etc. 4. dată folosită drept cheie în cursul unei sortări, unei căutări într-un fișier. (< fr. argument, lat. argumentum) Vezi definitia »

DEBITÁNT, -Ă s. m. f. deținător al unui debit¹ (4); vânzător într-un debit. (< fr. débitant) Vezi definitia »

CONCERTÁNT, -Ă, concertanți, -te, adj. Cu caracter de concert (1). ◊ Simfonie concertantă = simfonie în care două sau mai multe instrumente au, alternativ, un rol dominant în orchestră. Voce concertantă = voce principală cu caracter solistic-virtuos într-un ansamblu coral. – Din fr. concertant. Vezi definitia »

ATAȘÁNT, -Ă adj. 1. atrăgător, atractiv, captivant, pasionant. 2. (despre firi, caractere) apropiat, cald. (< fr. attachant) Vezi definitia »