OFUSCÁRE s.f. Faptul de a se ofusca. [< ofusca]. Vezi definitia »

CANARE (CANARIAS) 1. Arh. vulcanic în Oc. Atlantic, la 100-120 km de țărmul Africii (ins. pr.: Gran Canaria, Tenerife, Fuerteventura), constituie o comunitate autonomă a Spaniei; 7,4 mii km²; 1,45 mil. loc. (1988). Orașe pr.: Las Palmas de Gran Canaria și Santa Cruz de Tenerife. Climă tropicală. Alt. max.: 3.718 m (vulcanul Pico de Teide, în ins. Tenerife). Banane, citrice, viță de vie, tutun, cartofi. Creșterea ovinelor și a caprinelor. Pescuit. Turism. Parcuri naționale. Bază de tranzit pentru navigație. Descoperit în 1402 de J. de Béthencourt. 2. Fosa Canarelor, fosă în Oc. Atlantic, în V arh. cu același nume. Ad. max.: 6.425 m. 3. Curentul Canarelor, curent marin rece în largul coastelor de NV ale Africii. Lungime: 400-600 km. Viteza max.: 1,8 km/h. Temperatura: 12º-23ºC în febr. și 19-26ºC în aug. Salinitate: 36‰. Vezi definitia »

SORBITIZÁRE s.f. (Tehn.) Tratament termic prin care se realizează structura sorbitică de revenire. [< sorbită + -izare]. Vezi definitia »

MATURÁRE, maturări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a (se) matura și rezultatul ei; maturizare. ♦ Maturație. – V. matura. Vezi definitia »

GLODÍRE, glodiri, s. f. Acțiunea de a glodi și rezultatul ei. – V. glodi. Vezi definitia »