mușamá (mușamále), s. f. – 1. Țesătură cerată sau cauciucată. – 2. Mod de a da o aparență onestă sau de a ridica în slăvi un abuz sau o greșeală. – Mr. mușama, megl. mușămă. Tc. (arab.) mușemma „mușama” (Șeineanu, II, 265; Lokotsch 1512a), cf. sp. mojama, ngr. μουσαμᾶς, alb. müšman, bg. mušama. – Der. mușamat, s. n. (Arg., portofel), a cărui der. nu este clară (după Graur, BL, VI, 156, din țig. mus „braț”, prin intermediul unui *musimata „poșetă de mînă”); mușamaliza, vb. (a îngropa, a face uitată o problemă dezagreabilă). Vezi definitia »

INFORMÁ vb. I. tr. a da cuiva informații; a înștiința. II. refl. a strânge informații, știri; a se interesa. (< fr. /s'/informer, lat. informare) Vezi definitia »

RECLAMÁ vb. I. tr. 1. A cere, a pretinde insistent ceva (pe baza unui drept); a revendica. ♦ A necesita, a impune. 2. A pârî, a denunța, a face o reclamație contra cuiva. [P.i. reclám. / < fr. réclamer, cf. lat. reclamare]. Vezi definitia »

LEGITIMÁ vb. I. 1. tr., refl. A(-și) stabili identitatea pe baza unui document legal. 2. tr. (Fig.) A justifica, a motiva, a îndreptăți. 3. tr. A recunoaște unui copil născut înainte de căsătorie drepturile unui copil legitim. [< fr. légitimer]. Vezi definitia »

EXIMÁ vb. tr. (jur.) a elibera de o obligație. (< fr. eximer, lat. eximere) Vezi definitia »