Definita cuvantului descântec
DESCẤNTEC, descântece, s. n. Faptul de a descânta. ♦ Formulă magică (în versuri) însoțită de gesturi, cu care se descântă; vrajă, descântătură. – Des1- + cântec.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu descântec
ARIERBÉC s. n. parte dinspre aval a unei pile de pod. (< fr. arrière-bec) Vezi definitia »
cec (cécuri), s. n. – Document prin care posesorul unui cont dispune plata unei sume de bani. Engl. check. Vezi definitia »
NEOGRÉC, -EÁCĂ adj. referitor la Grecia modernă. ◊ (s. f.) limba greacă modernă (din sec. XVI până astăzi). (< fr. néo-grec) Vezi definitia »
ANTROPOPITÉC, antropopiteci, s. m. Maimuță conisderată precursorul omului. – Din fr. anthropopithèque. Vezi definitia »
potléc, potlécuri, s.n. (reg.) 1. bucată de lemn, în formă de triunghi, care se așază între acoperiș și căpriori, pentru a ridica streașina casei. 2. bucată de lemn care se adaugă la o bârnă mai scurtă sau care umple scobitura unei bârne când se construiește o casă mare. Vezi definitia »