MACARONÍSM s. n. 1. mișcare literară din sec. XVI-XVII care parodia și satiriza pedantismul moravurilor cavalerești, prin compoziții burlești, scrise într-o limbă împestrițată cu cuvinte și forme latine și latinizate. 2. cuvânt, expresie specifică macaronismului (1). 3. apartenență la macaronism (1). (< fr. macaronisme) Vezi definitia »

PRIAPÍSM s.n. Stare de excitație continuă a membrului viril, fără a fi însoțită de voluptate sau de ejaculație. [Pron. pri-a-. / < fr. priapisme]. Vezi definitia »

VIȘNUÍSM s. n. ansamblu de doctrine și practici religioase referitoare la Vișnu. (< fr. vishnuisme) Vezi definitia »

SPIRITÍSM s.n. Concepție și practică mistică potrivit căreia s-ar putea comunica cu „spiritele” morților. [Cf. fr. spiritisme, it. spiritismo]. Vezi definitia »

NEOCONFUCIANÍSM s. n. curent filozofic apărut în China în sec. X-XII, care cuprinde două tendințe opuse, materialistă și idealistă, ambele invocând paternitatea lui Confucius. (< fr. néo-confucianisme) Vezi definitia »