HEPATIZÁȚIE s.f. (Med.) Leziune a unui țesut care îi dă aspectul și consistența ficatului. [Gen. -iei. / < fr. hépatisation]. Vezi definitia »

CATATONÍE s.f. (Med.) Sindrom psihomotor al schizofreniei, caracterizat printr-o stare de fixare a corpului în anumite poziții, conduită stereotipă și stupoare mintală. [Gen. -iei. / < fr. catatonie, cf. gr. kata – în jos, tonos – tensiune]. Vezi definitia »

smidăríe, smidăríi, s.f. (reg.) 1. desiș în pădure; smidă (v.). 2. (fig.) mulțime. Vezi definitia »

ELECTROMECANOTERAPÍE s. f. metodă de tratament care aplică resursele electricității la mecanoterapie. (< fr. électromécanothérapie) Vezi definitia »

PALEOCLIMATOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul variațiilor climei în decursul perioadelor geologice. [Gen. -iei. / < fr. paléoclimatologie, cf. gr. palaios – vechi, lat. clima – climă, gr. logos – știință]. Vezi definitia »