ROTÁȚIE s. f. 1. mișcare a unui corp în jurul unui punct fix sau al unei axe. 2. (mat.) transformare biunivocă a planului sau a spațiului în el însuși determinată de un punct fix (centru) sau de o dreaptă (axă), printr-o rotație (1) păstrând unghiurile și distanțele; rotor (2). 3. mișcare a corpurilor cerești în jurul axei proprii. 4. schimbare alternativă. ♦ ă capitalului = circuitul fondurilor de producție în sfera producției și a circulației. ◊ alternare metodică pe același teren a plantelor care se cultivă într-un asolament. ◊ schimb alternativ de persoane sau de echipe în cursul unei activități. (< fr. rotation, lat. rotatio, germ. Rotation) Vezi definitia »

BIOGEOCHIMÍE s.f. Ramură a geochimiei care studiază elementele chimice ale biosferei. [< fr. biogéochimie]. Vezi definitia »

POSTPOZÍȚIE s. f. postpunere. (< fr. postposition) Vezi definitia »

CALORÍE, calorii, s. f. Unitate de măsură egală cu cantitatea de căldură care ridică temperatura unui gram de apă distilată de la 19,5 la 20,5 °C; unitate de măsură care indică valoarea energetică a unui aliment. ◊ (Fiz.) Calorie mare = kilocalorie. – Din fr. calorie. Vezi definitia »

CONSÚMPȚIE s.f. Slăbire, epuizare progresivă datorată unei boli grave și îndelungate. [Gen. -iei, var. consumpțiune s.f. / cf. fr. consomption, lat. consumptio]. Vezi definitia »