MASORÁ s. f. Note critice, glose pe marginea manuscriselor sacre ebraice, realizate înaintea secolului al X-lea e.n., cu scopul de a corecta si fixa textul Vechiului Testament ebraic pentru a evita denaturări la transmiterea sa. ♦ (prin metonimie) Textul Vechiului Testament însuși ca alcătuire și transmitere în funcție de principiile criticilor din textele și exegezele masoreților. (< fr. massore, massorah, engl. Masora(h) < ebr. mod. mªsōrā < ebr. veche māsōreth = tradiție < ebr. māsar = a transmite) [și TLF, MW] Vezi definitia »

DEVORÁ vb. tr. 1. a mânca prada, sfâșiind-o cu dinții; a mânca lacom. 2. (fig.) a mistui, a înghiți. ◊ a devora o carte = a citi o carte de la un capăt la altul cu mare interes. (< fr. dévorer, lat. devorare) Vezi definitia »

SUPRASATURÁ vb. tr. 1. a obține o soluție suprasaturată. 2. (fam.) a sătura peste măsură, a îmbuiba. (după fr. sursaturer) Vezi definitia »

NÁIRA s. f. unitatea monetară a Nigeriei. (< germ. Naira) Vezi definitia »

Centura colorata, purtata de samuraii japonezi si de catre cei care practica arte martiale. Vezi definitia »