numélă, numéle, s.f. (reg.) dispozitiv simplu de lemn, așezat pe grumazul porcilor, pentru ai împiedica să intre în locuri nepermise. Vezi definitia »

BÚRSĂ¹ s.f. I. Ajutor bănesc acordat de stat, de o instituție, de o persoană particulară etc. unui elev sau unui student pentru a se întreține în timpul studiilor. II. (Med.) Formație anatomică în formă de sac, plină cu un lichid vâscos. ◊ Bursă seroasă = pungă, conținând sinovie, care se formează în apropierea articulațiilor. [Pl. -se. / < fr. bourse, cf. lat. bursa, gr. byrsa – sac]. Vezi definitia »

DRÚZĂ s.f. Geodă (1). [< fr. druse]. Vezi definitia »

coácăză (-ze), s. f. – 1. Fruct în formă de bobițe roșii cu gust acrișor, pomușoară. – 2. Varietate de coacăz. – 3. (Bucov.) Varietate de struguri. – 4. Afină. – 5. Dîrmoz, Viburnum Lantana. – Mr. coacăză. Varietatea de plante numită astfel indică faptul că numele le-a fost dat din pricina aspectului bobițelor sale rotunde și cărnoase, care au o anumită asemănare între ele. Este probabil, prin urmare, ca originea cuvîntului să fie lat. *coccum, pl. cocca, din al cărui rezultat *coacă s-a obținut acest cuvînt, prin suf. -ză, ca în cinteză, pupăză, etc. (Densusianu, Bausteine, 474; Philippide, II, 707; Pascu, Suf., 379; Iordan, Dift., 188; cf. Rosetti, II, 115). În general se preferă să se plece de la alb. kokjë „boabă”, care este același cuvînt lat. (Densusianu, Rom., XXXIII, 74; Meyer, 164; Schuchardt, ZRPh., XXVI, 322; DAR; REW 2009; Pușcariu, Lr., 265); dar această ipoteză este inutilă, căci o formă *kokëzë nu apare în alb. și der. cu -ză este normală în rom., pentru a se forma dim., cf. căcărează, gălbează. – Der. coacăz, s. m. (arbustul care dă coacăze); cocăzar, s. m. (rododendron). Din rom. provin bg. kokazi „afină”, mag. kokojza, kokolyza „coacăză”, rut. gogodza. Vezi definitia »

SCÁFĂ, scafe, s. f. 1. Căuș. ♦ Strachină (mare) de lemn scobit; găvan. 2. (Arhit.) Suprafață curbă sau cu muluri care face racordarea între pereții și tavanul unei încăperi sau între pereți și podea. 3. Piesă (de ceramică, din beton etc.) cu care se execută scafele (2). – Din ngr. skáfi. Vezi definitia »