Definita cuvantului dijmă
DÍJMĂ, dijme, s. f. Dare care reprezenta a zecea parte din produsele principale, percepută de stăpânii feudali de la producătorii direcți; (mai târziu) formă de rentă funciară feudală, care consta în cedarea de către țăran proprietarului funciar a unei părți din producția obținută de pe bucata de pământ primită de la acesta spre a fi lucrată. – Din sl. dižma.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dijmă
BĂBÚȘCĂ, băbuști, s. f. 1. Băbuță. 2. Nume dat păsărilor cântătoare îmbătrânite, în special sticletelui și scatiului. – Cf. rus. babușka. Vezi definitia »
CRIOGLOBULÍNĂ s. f. globulină patologică din serul sangvin, precipitabilă la frig. (< fr. cryoglobuline) Vezi definitia »
EXORBITÁNȚĂ s.f. Caracterul a ceea ce este exorbitant; scumpire excesivă. [< fr. exorbitance]. Vezi definitia »
ȚECHÍRĂ, țechire, s. f. (Reg.) Coșniță, coș (de papură sau de nuiele). – Germ. dial. Zecker. Vezi definitia »
BROȘÉTĂ s. f. mică tijă de metal pe care se înfig bucăți de carne, pești, vânat pentru a le frige. ◊ bucată de carne etc. friptă la frigare; frigăruie. (< fr. brochette) Vezi definitia »