Definita cuvantului dijmă
DÍJMĂ, dijme, s. f. Dare care reprezenta a zecea parte din produsele principale, percepută de stăpânii feudali de la producătorii direcți; (mai târziu) formă de rentă funciară feudală, care consta în cedarea de către țăran proprietarului funciar a unei părți din producția obținută de pe bucata de pământ primită de la acesta spre a fi lucrată. – Din sl. dižma.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dijmă
ROVÍNĂ, rovine, s. f. 1. Groapă, adâncitură, surpătură de teren, râpă (mocirloasă). 2. Loc mlăștinos; mlaștină, mocirlă. [Acc. și: róvină. – Pl. și: rovini] – Din bg. rovina. Vezi definitia »
FLECĂREÁLĂ, flecăreli, s. f. Vorbărie fără rost, vorbă de clacă; flecărie, pălăvrăgeală. – Flecări + suf. -eală. Vezi definitia »
pentahúză, pentahúze, s.f. (înv.) 1. listă de subscripție pentru strângerea unor sume de bani, în vederea construirii unor clădiri, biserici etc.; cutie sigilată în care se strângeau astfel de fonduri. 2. (fig.) colportare de știri defăimătoare. Vezi definitia »
GIÁCĂ, giace, s. f. Jachetă scurtă până în talie. [Var.: geácă s. f.] – Din giacăt (pronunțarea cuv. engl. jacket). Vezi definitia »
FREZMAȘÍNĂ, frezmașini, s. f. Mașină la care se adaptează freza1(1) și care o pune în mișcare. – Din germ. Fräsmaschine. Vezi definitia »