TRIVALÉNȚĂ s.f. Proprietate a unui element chimic de a avea valența 3. [< fr. trivalence]. Vezi definitia »

PLÁSMĂ¹ s. f. 1. lichid intercelular în sânge, în limfă și în mușchi. 2. zonă dintr-o descărcare electrică într-un gaz, care conține atât ioni pozitivi și negativi, cât și electroni și atomi neutri, cu mare conductibilitate termică și electrică, cu proprietăți specifice. (< fr., lat., gr. plasma) Vezi definitia »

parolíță, parolíțe, s.f. (reg.) inel. Vezi definitia »

lácrimă (lácrimi), s. f. – Strop de lichid secretat de ochi. – Var. lacrămă. Mr. lacrimă, lacîrmă, megl. lacrimă. Lat. lacrĭma (Pușcariu 931; Candrea-Dens., 938; REW 4824; DAR), cf. it., sp., port. lagrima, prov. lagrema, fr. larme. – Der. lăcrima, (mr., megl. lăcrămare), vb. (a scoate lacrimi, a avea lacrimi în ochi, a plînge; pop., a reclama), cu ultimul sens prin confuzie cu a reclama (după Pușcariu 933; Candrea-Dens., 939 și DAR, lăcrima reprezintă direct lat. lacrĭmāre); lăcrimitor, adj. (înv., jalnic); lăcrimătură, s. f.; lăcrimioară, s. f. (lacrimă mică; mărgăritel; Convallaria maialis); lăcrimiță, s. f. (dim., planta Maianthemum bifolium); lăcrimos (mr. lăcrimos, lăcărmos), adj., cf. it., sp., port. lagrimoso, prov. lagremos (după Pușcariu 933 și Candrea-Dens., 940, direct din lat. lacrĭmosus); lăcrimicios, adj. (care produce lacrimi); înlăcrima, vb.; înlăcrimat, adj. (cu lacrimi; împestrițat cu lînă); lăcrimătură, s. f.; lăcrămație, s. f. (reclamație), prin confuzie cu reclamație. – Der. neol. lacrimal, adj.; lacrimatoriu, s. n.; lacrimogen, adj. Vezi definitia »

TURGESCÉNȚĂ s.f. 1. (Med.) Umflare locală a unui țesut datorită acumulării de lichide (sânge, limfă etc.) din cauza unui obstacol ivit pe traiectul vaselor sanguine sau limfatice. 2. (Bot.) Umflare a celulei vegetale, datorită apei care a pătruns în interiorul ei. [< fr. turgescence, cf. lat. turgere – a se umfla]. Vezi definitia »