SPECTROMÉTRU s. n. 1. aparat în spectrometrie. 2. aparat în fizica nucleară pentru studierea spectrului de viteze sau de energii ale particulelor. (< fr. spectromètre) Vezi definitia »

MÓNSTRU s. m. 1. ființă fantastică cu corpul din elemente specifice oamenilor și animalelor. ◊ colos, namilă, ființă, lucru de proporții colosale. ◊ (adj.; fam.) de mare amploare, colosal. 2. ființă care prezintă o anomalie fizică din naștere; pocitanie. 3. om crud, degenerat, denaturat. 4. ~ sacru = mare vedetă a cinematografiei sau teatrului. (< fr. monstre, lat. monstrum) Vezi definitia »

CELERIMÉTRU s.n. (Rar) Tahimetru. [< fr. célérimètre, cf. lat. celer – rapid, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »

DECIBELMÉTRU s. n. voltmetru de curent alternativ gradat în decibeli. (< fr. décibelmètre) Vezi definitia »

CINÁBRU s.n. Sulfură naturală de mercur, de culoare roșie. ♦ Culoare roșie-închisă. [< it. cinabro, cf. fr. cinabre]. Vezi definitia »