POÉTIC, -Ă, poetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține poeziei, privitor la poezie. ♦ De poet. 2. Adj. Fig. Care poate inspira pe poeți, demn de a fi motiv de inspirație; p. ext. impresionant, fermecător. 3. S. f. (Și adjectival, în sintagma artă poetică) Tratat despre creația poetică; ansamblu de reguli pentru alcătuirea unei opere literare; ramură a teoriei literaturii care se ocupă de creația poetică. 4. S. f. Ansamblu de forme și de principii poetice (1) caracteristice unei epoci sau unui curent literar; manieră poetică caracteristică unui poet. – Din ngr. poiitkós, poiitikí, lat. poeticus, poetica, it. poetico, poetica, fr. poétique. Vezi definitia »

ANALÉRGIC, -Ă adj., s. n. (substanță) care nu provoacă alergie. (< fr. anallergique) Vezi definitia »

PORTRETÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la portretistică. II. s. f. 1. ramură a picturii și sculpturii cuprinzând genul portretului. 2. arta literară a portretului. (< portret + -istic/ă/) Vezi definitia »

EUGENÉZIC, -Ă adj. eugenetic. (< fr. eugénésique) Vezi definitia »

BOTÁNIC, -Ă, botanici, -e, adj. Relativ la plante. ◊ Grădină botanică = instituție posedând un teren destinat cultivării și studierii plantelor și arborilor în condiții naturale sau în seră. – Fr. botanique (<gr.). Vezi definitia »