Definita cuvantului românie
ROMÂNÍE s. f. 1. (Înv.) Limba română. ◊ Expr. Pe românie = în românește, în limba română. 2. (În forma rumânie) Condiție a țăranilor din Țara Românească dependenți de stăpânul feudal al moșiei (domn, boieri, mănăstiri); condiție de rumân; iobăgie. [Var.: rumâníe s. f.] – Român + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu românie
CUTIREÁCȚIE s.f. (Med.) Test pentru decelarea diverselor boli (tuberculoză, alergie), constând în a depune pe pielea scarificată a brațului o picătură de antigen, care produce sau nu o reacție vizibilă. [Pron. -re-ac-. / < fr. cuti-réaction]. Vezi definitia »
ACRIBÍE s. f. (Livr.) Exactitate, corectitudine în cercetarea științifică; p. gener. seriozitate, conștiinciozitate. – Din fr. acribie. Vezi definitia »
ABSÓRBȚIE, absorbții, s. f. 1. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează prin difuzie din afară o substanță oarecare. ♦ Micșorare sau anulare a intensității unei radiații care cade pe un corp. ♦ Fenomen optic caracteristic lentilelor ochelarilor de vedere de a reține, filtra etc. razele de lumină care dăunează ochiului. 2. Proces de pătrundere a apei, a substanțelor minerale și organice, precum și a gazelor în celulele organismului. ◊ Absorbție intestinală = pătrunderea în sânge și în limfă a produșilor rezultați din digestia alimentelor. 3. Încrucișare repetată a unei rase perfecționate cu una ameliorată în scopul îmbunătățirii radicale a acesteia. [Var.: absorbțiúne s. f.] – Din fr. absorption, lat. absorptio, -onis. Vezi definitia »
ALĂMĂRÍE1, alămării, s. f. Fabrică, atelier sau prăvălie de obiecte de alamă (1). – Alămar + suf. -ie. Vezi definitia »
HEGHEMONÍE s. f. v. hegemonie. Vezi definitia »