Definita cuvantului dințătură
DINȚĂTÚRĂ s. f. Parte dințată a unui obiect. ♦ Spec. Totalitatea zimților de pe marginea unei mărci poștale. – Dința + suf. -ătură.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dințătură
CORSETIÉRĂ, corsetiere, s. f. Femeie care confecționează corsete.[Pr.: -ti-e-] – Din fr. corsetière. Vezi definitia »
YOHIMBÍNĂ s.f. Alcaloid din scoarța unui arbore din Africa de Vest, care acționează asupra sistemului nervos simpatic contrar adrenalinei. [g.-d. art. yohimbínei] (din fr. yohimbine) [și DOOM] Vezi definitia »
ȘTACHÉTĂ, ștachete, s. f. 1. (Reg.) Ulucă, leaț. 2. Bară subțire, așezată transversal, confecționată din lemn, metal sau material plastic, peste care trebuie să sară sportivii la întreceri sau la exerciții de atletism, fără să o atingă. [Var.: stachétă s. f., ștachéte s. m.] – Din germ. Staket. Vezi definitia »
dúlmă (-me), s. f.Vînătă. Tc. dolma (Șeineanu, II, 165), cf. ngr. ντολμᾶς, bg., sb. dolma. Cuvînt rar. Vezi definitia »
plátoșă (-e), s. f. – Cuirasă, plastron, carapace. Origine incertă. Baza cuvîntului este lat. med. plata „placă”, germ. Platte, cf. ceh. plát „placă”, platy „cuirasă” (Cihac, II, 262). Probabil se datorează der. cu suf. - (*platoș „făcut din plăci”) sau poate pronunțării mag. a lat. med. platus.Der. împlătoșa, vb. (a acoperi cu platoșe). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z