APȚIÁN, -Ă apțieni, -e, s. n., adj. (Geol.) 1. S. n. Ultimul etaj al cretacicului inferior. 2. Adj. Care aparține apțianului (1), privitor la apțian. [Pr.: -ți-an] – Din fr. aptien. Vezi definitia »

sultán (-ni), s. m. – Monarh musulman. Tc. sültan, diun arab. sultan „putere” (Șeineanu, II, 328; Lokotsch 1945), cf. ngr. σουλτάνος, bg., rus. sultan etc. – Der. sultană, s. f. (soție sau fiică de sultan); sultănea, s. f. (conduraș, Tropaeolum mauis); sultănesc, adj. (de sultan); sultănică, s. f. (dans popular din Munt. și Dobr.); sultanin, adj. (imperial), din tc. sültani. Vezi definitia »

ADRIAN (Publius Aelius Hadrianus), împărat roman (117-138 d. Hr.) din dinastia Antoninilor. Fiul adoptiv al lui Traian. A inițiat numeroase reforme administrative, iar pe plan militar a dus o politică defensivă. A codificat legislația romană. Vezi definitia »

PREARIÁN, -Ă adj. anterior arienilor. (< fr. préaryen) Vezi definitia »

ASTRONAUTICIÁN, -Ă s. m. f. specialist în astronautică. (< fr. astronauticien) Vezi definitia »