pledá (pledéz, pledát), vb. – 1. A apăra o cauză, un litigiu. – 2. A interveni, a mijloci. – 3. A perora, a discuta. Fr. plaider. – Der. pledant, adj. (care pledează); pledoarie, s. f. (apărare), din fr. plaidoirie confundat cu fr. plaidoyer. Vezi definitia »

cáuda s. f. 1. (anat.) Partea subțiată posterioară ori terminală a unui organism sau organ. 2. (muz.) Coda. (< lat. cauda) Vezi definitia »

dichlearda s. invar. (țig.) fereastră, geam. Vezi definitia »

TORSADÁ vb. I. tr. A răsuci un fir în jurul unei axe, alta decât cea proprie. [< fr. torsader]. Vezi definitia »

FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi¹. – Din fr. farder. Vezi definitia »