suroreá, suroréle, s.f. (înv.) surioară. Vezi definitia »

temeneá (-éle), s. f. – Ploconeală, reverență. – Var. înv. temena. Mr. timinee, megl. timinà. Tc. temenna (Șeineanu, II, 355; Ronzevalle 67); cf. ngr. τεμενᾶς, alb., bg. sb. temena. – Der. temeni, vb. refl. (a face temenele, a se ploconi). Vezi definitia »

șéselea (= șaselea) num. ord. (f. șesea) Vezi definitia »

păduceá, păducéle, s.f. (reg.) fructul cărnos, de culoare roșie și cu sâmbure lemnos al păducelului. Vezi definitia »

gebhaneá (-éle), s. f. – Pulberărie, depozit de pulbere. – Var. ge(a)b(e)hanea. Tc. cebhane (Șeineanu, III, 55; DAR). Sec. XVIII, înv. Aceluiași radical geb „pulbere” îi aparține gebegiu, s. m. (înv., artificier), din tc. cebeci (Șeineanu, III, 55). Vezi definitia »