Definita cuvantului direcție
DIRÉCȚIE, direcții, s. f. I. 1. Orientare în spațiu a unei ființe, a unui obiect, a unei acțiuni, a unui fenomen, a unei mișcări; sens în care se desfășoară ceva. ◊ Loc. adv. În toate direcțiile = peste tot, pretutindeni. 2. (Mat.) Proprietate comună a tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă dată. II. 1. Acțiunea de a conduce, de a dirija (o instituție, o întreprindere etc,); conducere. 2. Post, funcție de director2; p. ext. durata acestei funcții. 3. Organ de conducere a unei întreprinderi, instituții, organizații etc. ◊ Direcție de scenă = regie. ♦ Subdiviziune în sistemul de organizare a unui minister, a unui organ central etc., care conduce o anumită ramură de activitate a instituției respective. 4. Biroul directorului2. III. Ansamblul organelor folosite pentru conducerea unui vehicul (automobil, tractor etc.). ♦ (Și în sintagma bară de direcție) Bară de oțel articulată la ambele capete de roțile unui vehicul și care servește la orientarea roților într-o anumită direcție. [Var.: direcțiúne s. f.] – Din fr. direction, lat. directio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu direcție
scrumíe, scrumíi, s.f. (reg.) farfurioară pentru pus scrumul de la țigări; scrumieră. Vezi definitia »
OREZĂRÍE, orezării, s. f. Teren nivelat, cu amenajări speciale pentru irigație, pe care se cultivă orez; loc cultivat cu orez. ♦ Cultură de orez. – Orez + suf. -ărie. Vezi definitia »
ACHIZÍȚIE s.f. 1. Procurare, cumpărare de obiecte (rare) etc.; bunul obținut prin acest mijloc. 2. Procurare de produse și de materiale prin unități ale comerțului de stat sau cooperatist pe calea unor contracte speciale. [Gen. -iei, var. achizițiune s.f. / cf. fr. acquisition, lat. acquisitio]. Vezi definitia »
POLIGENÍE s.f. Poligenism. [Gen. -iei. / < fr. polygénie]. Vezi definitia »
REPARÁȚIE, reparații, s. f. 1. Ansamblu de operații efectuate asupra unui lucru stricat, uzat, defectat, pentru a-l menține sau a-l readuce în starea normală de funcționare. ◊ Reparații capitale = înlocuirea sau refacerea completă a unor elemente principale ale utilajelor, agregatelor, clădirilor etc., Fig. supunerea organismului unor analize și tratamente generale în vederea restabilirii sănătății. 2. (Jur.) Acoperire a unui prejudiciu de către persoana răspunzătoare de pricinuirea lui, despăgubire a unei pagube. ♦ Fig. Satisfacție pentru o ofensă. [Var.: reparațiúne s. f.] – Din fr. réparation, lat. reparatio, -onis, germ. Reparation. Vezi definitia »