PROGRAMÁRE s. f. 1. acțiunea de a programa; operația de elaborare a programului în vederea rezolvării unei probleme la calculatorul electronic. 2. ramură a matematicii aplicate care studiază principiile și metodele de rezolvare pentru probleme de optimizare ce apar în planificare. ♦ ~ liniară = cea mai simplă formă a programării matematice, care se ocupă cu studiul problemelor de maximizare sau minimizare a unei funcții liniare cu mai multe variabile. (< programa) Vezi definitia »

ÎNVELITOÁRE, învelitori, s. f. Ceea ce servește la învelit; înveliș. ♦ (Pop.) Plapumă, cuvertură. ♦ Copertă; hârtie, material plastic etc. cu care se acoperă o carte. ♦ Țiglă, tablă etc. cu care se acoperă o clădire. ♦ (Pop.) Față de masă. [Pl. și: învelitoare] – Înveli + suf. -toare. Vezi definitia »

TAPÁRE s.f. Acțiunea de a (se) tapa și rezultatul ei. [< tapa]. Vezi definitia »

RATATINÁRE s.f. Acțiunea de a (se) ratatina și rezultatul ei; încrețire a țesuturilor, a celulelor etc. ca urmare a unor tulburări metabolice. [< ratatina]. Vezi definitia »

AUTOGOSPODĂRÍRE, autogospodăriri, s. f. Acțiunea de a se autogospodări și rezultatul ei. – V. autogospodări. Vezi definitia »