SORBÍTĂ s. f. 1. constituent structural al oțelurilor călite și revenite. 2. polialcool care se găsește în unele fructe, folosit la prepararea sorbozei. (< fr. sorbite, germ. Sorbit) Vezi definitia »

MÁRCĂ¹, mărci, s. f. 1. Semn distinct aplicat pe un obiect, pe un produs, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele, pentru a-l recunoaște etc. ♦ Tip, model, inscripție (care indică sursa) de fabricație. Marcă de automobil. ◊ Loc. adj. De marcă = de calitate superioară. ♦ (Înv.) Stemă; blazon, emblemă. ◊ Loc. adj. (despre oameni) de seamă; marcant, distins. 2. Fisă de metal cu număr de ordine, cu care lucrătorii își dovedesc prezența la lucru sau pe care o lasă în schimbul uneltelor primite. 3. Piatră sau bucată de șină vopsită în alb, așezată transversal între două linii de cale ferată care se întretaie, pentru a indica ramificația liniei ferate și locul până unde pot înainta vehiculele fără pericol de ciocnire. 4. Fig. Semn distinctiv, trăsătură specifică, însușire caracteristică; particularitate. – Din ngr. márka, fr. marque. Cf. germ. Marke. Vezi definitia »

SARCOSPORIDIÓZĂ, sarcosporidioze, s. f. Boală a mamiferelor și a păsărilor care se manifestă prin slăbire și care este provocată de paraziți monocelulari dezvoltați în țesutul muscular, unde formează chisturi. [Pr.: -di-o-] – Din fr. sarcosporidiose. Vezi definitia »

AMITÓZĂ s. f. Diviziune directă a celulelor prin strangulare, înmugurire etc., fără apariția cromozomilor. – Din fr. amitose. Vezi definitia »

OTRĂVITÚRĂ, otrăvituri, s. f. (Pop.) Otrăvire. – Din otrăvi + suf. -(i)tură. Vezi definitia »