Definita cuvantului ronțăi
RONȚĂÍ, rónțăi, vb. IV. Tranz. A mânca sfărâmând între dinți puțin câte puțin dintr-un aliment tare, crocant, producând un zgomot caracteristic. ♦ A roade cu dinții un obiect. – Ronț + suf. -ăi.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ronțăi