Definita cuvantului ronțăială
RONȚĂIÁLĂ, ronțăieli, s. f. Faptul de a ronțăi; zgomot produs de roaderea cu dinții a unui corp tare: ronțăire, ronțăit. [Pr.: -ță-ia-] – Ronțăi + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ronțăială
cantóră, cantóre, s.f. (înv., reg.) 1. birou, cancelarie. 2. ceartă, larmă, vacarm, zgomot. Vezi definitia »
PÉGRĂ s. f. (Livr.) Lume interlopă, drojdie a societății. – Din fr. pègre. Vezi definitia »
HALVÍȚĂ s. f. V. alviță. Vezi definitia »
ROÁTĂ2, roate, s. f. (Înv.) Unitate militară cu un efectiv aproximativ egal cu cel al unei companii. – Din rus., pol. rota (după roată1). Vezi definitia »
nimáră, s.f., adv. 1. s.f. (înv. și reg.) întâmplare, circumstanță. 2. (adv.; reg.) nimara = în grabă, pe nimerite. Vezi definitia »