ALBĂSTREÁLĂ s. f. 1. Albastru, albăstrime. 2. Substanță de culoare albastră-indigo, care are proprietatea de a descompune culoarea galbenă; se folosește în gospodărie și în industrie pentru accentuarea albului unor obiecte. – Din albăstri + suf. -eală. Vezi definitia »

STRICNÍNĂ s. f. alcaloid foarte toxic din nuca vomică, folosit în medicină ca stimulent și tonifiant al sistemului nervos central. (< fr. strychnine) Vezi definitia »

VINOTÉCĂ, vinoteci, s. f. Colecție de vinuri (din recolte diferite). – Din vin (după cuvinte ca bibliotecă, fonotecă, cartotecă). Vezi definitia »

Plantă erbacee, comună în sudul Europei si în Orient (Glycyrhiza glabra), ale cărei rădăcini cu gust dulce-amar constituie una din cele mai vechi mirodenii, utilizată pentru aromatizarea dulciurilor si a băuturilor. Se comercializează sub formă de batoane, bucă i sau pudră, iar din sirop de lemn-dulce se fabrică dulciuri (spirale, bomboane) asemănătoare cu o gumă de mestecat neagră si amăruie. Din germ. SĂïï Vezi definitia »

FLÁMĂ s.f. (Rar) Flacără. [Cf. fr. flamme, lat. flamma]. Vezi definitia »