HEMATOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază morfologia, fiziologia și patologia sângelui și a organelor hematopoietice. (< fr. hématologie) Vezi definitia »

ADÓPȚIE, adopții, s. f. Faptul de a adopta (1); înfiere. [Var.: adopțiúne s. f.] – Fr. adoption (lat. lit. adoptio, -onis). Vezi definitia »

CITOCROMÍE s.f. Procedeu rapid de tipar în patru culori, la care forma parțială de negru servește la redarea efectelor de tonuri închise. [Gen. -iei. / < fr. cytochromie, cf. gr. kytos – celulă, chroma – culoare]. Vezi definitia »

MIELOPATÍE s. f. denumire generică a afecțiunilor măduvei spinării sau osoase. (< fr. myélopathie) Vezi definitia »

OBNUBILÁȚIE, obnubilații, s. f. (Rar) Obnubilare. – Din fr. obnubilation. Vezi definitia »